Drepturile victimelor traficului de persoane

PERSPECTIVE JURIDICE

În fiecare an, copii, adolescenţi, femei şi bărbaţi cad victime ale reţelelor de trafic, fiind obligaţi să cerşească, să muncească în condiţii inumane sau să se prostitueze.

Traficul de persoane este o violare a drepturilor umane, o crimă la adresa demnităţii şi integrităţii umane. Ciclul traficului de persoane nu poate fi întrerupt fără a avea în vedere drepturile şi nevoile celor traficaţi. Măsurile menite să combată traficul de persoane trebuie să fie centrate pe drepturile victimei, iar asistenţa specializată şi complexă trebuie să fie accesibilă victimelor fără discriminare, pentru a redresa şi repara abuzul asupra drepturilor suferite de aceştia.

Colaborarea victimei cu justiţia va fi eficientă doar în momentul când obstacolele interne, dar şi presiunile, ameninţările şi riscurile la care este expusă vor fi eliminate, asigurându-se protecţia ei fizică şi socială deplină, cu garantarea drepturilor sale fundamentale.

Dreptul la protecţie fizică:

  • Victimele traficului de fiinţe umane pot beneficia, la cerere, de protecţie din partea Ministerului de Interne dacă sunt părţi în procesul penal intentat împotriva traficanţilor (cf. art. 24, al. 1 din HG nr. 299/2003 )
  • în cadrul Centrelor de asistenţă şi protecţie a victimelor traficului de persoane (cf. Legii 678/2001, art. 53, al. 1)
  • prin includerea într-un program de protecţie a martorilor – garantat prin Legea 682/2002 privind protecţia martorilor

Dreptul la asistenţă psihologică şi socială gratuite:

  • Poate fi asigurat atât din partea personalului specializat al Centrelor de asistenţă şi protecţie a victimelor traficului de persoane înfiinţate prin Legea 678/2001 (cf. art.32,al.4), cât şi din partea Serviciului de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor (conform Legii 211/2004, art. 7)
  • Asistenţa psihologică şi socială poate fi asigurată şi de către organizaţiile neguvernamentale, independent sau în cooperare cu autorităţile publice (cf. Legii678/2001, art. 12)

Dreptul la asistenţă juridică gratuită:

  • Potrivit Legii 211/2004, art. 14 – 18, acest tip de asistenţă se acordă la cerere (dacă victima a împlinit vârsta de 18 ani), cu condiţia probării calităţii de victimă a infracţiunilor prevăzute de art. 14 (al. 1, lit.a) sau, potrivit art. 15, dacă venitul lunar al victimei pe membru de familie este cel mult egal cu salariul de bază minim brut pe ţară;
  • Legea 678/2001 (art. 44) prevede în mod expres că asistenţa juridică este obligatorie în cazul victimelor traficului de persoane, fără nici o apreciere din partea organelor judiciare

Dreptul la asistenţă medicală:

  • Asistenţa medicală este garantată victimelor traficului de persoane în cadrul Centrelor de asistenţă şi protecţie a victimelor traficului de persoane înfiinţate conform Legii 678/2001 (art. 32, al. 4).

Dreptul la reintegrare şcolară:

  • Reintegrarea elevilor victime ale traficului de persoane în sistemul educaţional, în funcţie de specificul traumei suferite (cf HG nr. 299/13.03.2003, art. 16, lit. h )

Dreptul la reintegrare profesională:

  • Victimele traficului de fiinţe umane au dreptul de a beneficia „cu prioritate” de serviciile Agenţiilor de Ocupare şi Formare Profesională (cf. procedurilor de aplicare ale Legii 678/2001 – HG nr. 299/2003)

Dreptul la informare:

  • Cu privire la drepturile procesuale ale persoanei vătămate, părţii vătămate şi părţii civile, precum şi a serviciilor de care pot beneficia – de către judecătorul, procurorul, ofiţerul sau agentul de poliţie la care se prezintă victima (Legea 211/2004, art.4)

Dreptul la confidenţialitate:

  • Viaţa privată şi identitate victimelor traficului de persoane sunt ocrotite prin prevederile Legii 678/2001

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *