Drepturile victimelor traficului de persoane

PERSPECTIVE JURIDICE

În fiecare an, copii, adolescenţi, femei şi bărbaţi cad victime ale reţelelor de trafic, fiind obligaţi să cerşească, să muncească în condiţii inumane sau să se prostitueze.

Traficul de persoane este o violare a drepturilor umane, o crimă la adresa demnităţii şi integrităţii umane. Ciclul traficului de persoane nu poate fi întrerupt fără a avea în vedere drepturile şi nevoile celor traficaţi. Măsurile menite să combată traficul de persoane trebuie să fie centrate pe drepturile victimei, iar asistenţa specializată şi complexă trebuie să fie accesibilă victimelor fără discriminare, pentru a redresa şi repara abuzul asupra drepturilor suferite de aceştia.

Colaborarea victimei cu justiţia va fi eficientă doar în momentul când obstacolele interne, dar şi presiunile, ameninţările şi riscurile la care este expusă vor fi eliminate, asigurându-se protecţia ei fizică şi socială deplină, cu garantarea drepturilor sale fundamentale.

Dreptul la protecţie fizică:

  • Victimele traficului de fiinţe umane pot beneficia, la cerere, de protecţie din partea Ministerului de Interne dacă sunt părţi în procesul penal intentat împotriva traficanţilor (cf. art. 24, al. 1 din HG nr. 299/2003 )
  • în cadrul Centrelor de asistenţă şi protecţie a victimelor traficului de persoane (cf. Legii 678/2001, art. 53, al. 1)
  • prin includerea într-un program de protecţie a martorilor – garantat prin Legea 682/2002 privind protecţia martorilor

Dreptul la asistenţă psihologică şi socială gratuite:

  • Poate fi asigurat atât din partea personalului specializat al Centrelor de asistenţă şi protecţie a victimelor traficului de persoane înfiinţate prin Legea 678/2001 (cf. art.32,al.4), cât şi din partea Serviciului de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor (conform Legii 211/2004, art. 7)
  • Asistenţa psihologică şi socială poate fi asigurată şi de către organizaţiile neguvernamentale, independent sau în cooperare cu autorităţile publice (cf. Legii678/2001, art. 12)

Dreptul la asistenţă juridică gratuită:

  • Potrivit Legii 211/2004, art. 14 – 18, acest tip de asistenţă se acordă la cerere (dacă victima a împlinit vârsta de 18 ani), cu condiţia probării calităţii de victimă a infracţiunilor prevăzute de art. 14 (al. 1, lit.a) sau, potrivit art. 15, dacă venitul lunar al victimei pe membru de familie este cel mult egal cu salariul de bază minim brut pe ţară;
  • Legea 678/2001 (art. 44) prevede în mod expres că asistenţa juridică este obligatorie în cazul victimelor traficului de persoane, fără nici o apreciere din partea organelor judiciare

Dreptul la asistenţă medicală:

  • Asistenţa medicală este garantată victimelor traficului de persoane în cadrul Centrelor de asistenţă şi protecţie a victimelor traficului de persoane înfiinţate conform Legii 678/2001 (art. 32, al. 4).

Dreptul la reintegrare şcolară:

  • Reintegrarea elevilor victime ale traficului de persoane în sistemul educaţional, în funcţie de specificul traumei suferite (cf HG nr. 299/13.03.2003, art. 16, lit. h )

Dreptul la reintegrare profesională:

  • Victimele traficului de fiinţe umane au dreptul de a beneficia „cu prioritate” de serviciile Agenţiilor de Ocupare şi Formare Profesională (cf. procedurilor de aplicare ale Legii 678/2001 – HG nr. 299/2003)

Dreptul la informare:

  • Cu privire la drepturile procesuale ale persoanei vătămate, părţii vătămate şi părţii civile, precum şi a serviciilor de care pot beneficia – de către judecătorul, procurorul, ofiţerul sau agentul de poliţie la care se prezintă victima (Legea 211/2004, art.4)

Dreptul la confidenţialitate:

  • Viaţa privată şi identitate victimelor traficului de persoane sunt ocrotite prin prevederile Legii 678/2001

PROMOVAREA DREPTURILOR COPIILOR LA NIVEL INTERNATIONAL

Datele confirma faptul ca 40% dintre copiii din România sunt încă în sărăcie sau se confruntă cu pericolul excluziunii sociale. Aproximativ 400.000 de copii nu mai au școală, iar rata abandonului timpuriu a crescut la 19%, in timp ce mortalitatea infantilă și maternă are valori duble în România față de media UE, iar imunizarea a scăzut sub niveluri acceptabile.

Guvernul României și Fondul Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) au semnat un plan de acțiune pentru programul țării 2018-2022, prin intermediul ministrului de externe Teodor Meleșcanu, ministrului muncii și justiției sociale Marius Budai și Pieter Bult, reprezentantului UNICEF în România.

Una dintre liniile directoare din noul program este aceea de a împărtăși experiențele din România și de a promova drepturile copilului din afara țării. Mai multe delegații au efectuat vizite documentare la Bacău, unde se desfășoară proiectul comunitar al serviciilor UNICEF pentru copii.

O parte din acțiunile Președinției Române a Consiliului UE, UNICEF, alături de Ministerul Muncii, Ministerul Afacerilor Externe și Agenția Națională pentru Protecția Drepturilor Copiilor, a organizat o conferință internațională la București, 6-7 mai, la care au participat copii din peste 16 țări, unde a fost adoptată prima Declarație a copiilor UE privind participarea copiilor la luarea deciziilor la nivel național și la nivelul UE, a declarat Pieter Bult.

Declarația urmează să fie prezentată de doi copii români la reuniunea Consiliului Educație, Tineret, Cultură și Sport de la Bruxelles. Bult a adăugat faptul că, copiii care participă la întâlniri la nivel înalt și care au ocazia de a vorbi sunt un excelent exemplu al modului în care România și UNICEF se pot alătura pentru a promova drepturile copiilor.

Asociatia pentru Respectarea Drepturilor Omului – ARDOM sustine acest proiect în cadrul caruia, UNICEF va continua să promoveze experiența românească în domeniul protecției și promovării drepturilor copilului la nivel internațional.

Lupta contra violentei in familie


Violența domestică implică un tipar intenționat de tactici fizice, emoționale,economice
și de altă natură, folosite pentru a insufla teama și pentru a constrânge partenerii intimi să acționeze împotriva voinței lor sau a celor mai bune interese.
Violența împotriva femeilor, care cuprinde infracțiuni cu impact disproporționat asupra femeilor, precum „violența domestică”, constituie o încălcare a drepturilor fundamentale ale femeilor privind demnitatea, egalitatea și accesul la justiție.
 Impactul său este resimțit nu numai de acele femei care sunt ele însele victime ale violenței, ci și de familii, prieteni și societate în ansamblu. Toate acestea impun o analiză critică a modului în care societatea și  statul reacționează la un asemenea abuz.
Abuzul domestic vine in mai multe forme:
o   Atacuri violente
o   Controlul si manipularea la nivel emotional;financiar;sexual;psihologic sau social
!         Nimeni nu ar trebui să sufere în tăcere, iar Asociatia noastra ofera sfaturi, informații, ajutor, asistență și consiliere printr-o serie de programe și în parteneriat cu alte institutii.

Mijloace de aparare a victimelor violentei in familie

Mijlocul cel mai frecvent de incalcare a drepturilor si libertatilor unei persoane, este violenta, indiferent de formele de manifestare ale acesteie: fizica, verbala, psihica. Intotdeauna, violenta se manifesta sub toate formele: agresiunea fizica, ce afecteaza integritatea corporala, este insotita de agresiune verbala, ce afecteaza in mod direct capacitatea psihica, morala a persoanei supuse agresiunii.

Efectele violentei sunt cu atat mai grave, cu cat ea se manifesta in familie, capatand denumirea de “violenta domestica”. De cele mai multe ori, victimele violentei domestice, sunt, in mod direct, sotiile, insa, efectele se rasfrang asupra intregii familii, in special asupra copiilor, care sunt obligati sa traiasca intr-un mediu agresiv, incert, inconjurati de teama iminentului episod violent, ceea ce afectează drepturile fundamentale ale omului la viaţă, siguranţă, libertate, demnitate, integritate fizică şi psihică.

Funcţia principală a familiei, creşterea copiilor, este distorsionată cu largi şi dramatice consecinţe în viitor. Într-o familie supusa violenei, copiii cresc într-o atmosferă în care nevoile lor de bază (nevoia de siguranţă, de viaţă ordonată, de dragoste) sunt profund neglijate, mama victimă a violenţei soţului este mai puţin capabilă să asigure îngrijirile de bază necesare copilului sau să-l protejeze pe acesta.

Comportamentul violent nu este de la inceput deosebit de agresiv, insa, in timp el evolueaza, de la cateva cuvinte rastite, jignitoare, la trantirea obiectelor casnice, urmate de o palma, pana la batai crunte, ce duc la vatamari corporale grave, si, uneori, chiar la deces.

Umilinta, lipsa respectului de sine, sunt motivele ce determina victimele violentei domestice sa ramana intr-o familie a terorii, victimele ajungand chiar sa se culpabilizeze, sa se considere ca actiunile sau inactiunile lor trebuie sanctionate astfel. De cele mai multe ori insa, teama este cea care impiedica sotiile sa paraseasca un sot agresiv: teama de o reactie mult mai violenta, teama, de oprobiul public, teama de a nu avea un adapost, de a nu avea posibilitatea sa isi creasca singure copiii, teama ca nu isi vor gasi un loc de munca (de cele mai multe ori, sotii agresivi interzic sotiilor sa se angajeze, detinand astfel un control financiar).

Urmare a impactului negativ, cu consecinte dezastruoase asupra societatii, in general, si asupra familiei, in special, autoritatile au incercat sa vina in sprijinul persoanelor afectate, creind refugii pentru protecţia în caz de urgenţă şi adăpost temporar, sfaturi, informaţii şi o serie de alte servicii pentru femeile şi copii care fug de violenţă.

Legislatia romaneasca, a venit in sprijinul victimelor violentei domestice, in special prin aparitia Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, care a dat posibilitatea persoanei a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie.

ASOCIATIA PENTRU RESPECTAREA DREPTURILOR OMULUI vine in sprijinul tuturor persoanelor afectate de violenta domestica, prin asistenta juridica in vederea obtinerii unui ordin de protectie, si in solutionarea oricaror probleme juridice derivate: desfacerea casatoriei, stabilirea domiciliului minorilor, plata pensiei de intretinere, alte cereri accesorii.

Ordinul de protecţie

Dacă în familia ta există cineva care te ameninţă sau este violent cu tine sau cu copiii tăi (este agresor), acum legea îţi poate da un ajutor: ordinul de protecţie.
Ordinul de protecţie este o hotărâre judecătorească prin care se iau măsuri urgente care să te protejeze pe tine şi pe copiii tăi.

Prin ordinul de protecţie, judecătorul poate decide:

  1. a) să evacueze temporar agresorul din locuinţa familiei chiar dacă agresorul este proprietarul locuintei.;
    b) să te întorci în locuinţa comună dacă ai plecat din cauza violenţelor, singură sau cu copiii
    c) să separe spațiul din locuința comună pe care agresorul are dreptul să-l folosească (de exemplu o cameră) astfel încât acesta să nu vină în contact cu tine şi cu copiii
    d) să oblige pe agresor să păstreze o distanţă minimă faţă de tine şi copii (de exemplu 50, 100, 200 de metri) şi faţă de casă, de serviciu şi de şcoala copiilor
    e) să interzică agresorului să se deplaseze în anumite localităţi sau zone pe care tu le frecventezi sau le vizitezi periodic
    f) să interzică agresorului orice contact cu tine, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod
    g) să oblige agresorul să predea poliţiei armele deţinute
    h) să încredinţeze copiii minori sau să stabilească reşedinţa acestora.

Instanţa mai poate dispune:

  1. i) ca agresorul să plătească contravaloarea chiriei şi/sau a întreţinerii pentru locuinţa temporară unde stai cu copiii în cazul în care nu e posibil să rămâneţi în locuinţa familială
    j) ca agresorul să urmeze consiliere psihologică sau psihoterapie

Ce ai de făcut ca să obţii un ordin de protecţie?

E nevoie sa formulezi o cerere, care se depune la Judecătoria de pe raza teritorială în care ai domiciliul sau reşedinţa. Cererea poate fi introdusă personal sau, cu acordul tău, de către o persoană de la serviciile sociale care se ocupă de violenţa în familie. Nu trebuie să plătești nimic pentru că cererea este scutită de taxa de timbru judiciar. Dacă vrei să fii asistată sau reprezentată de avocat, poti desemna un avocat.

Punerea în executare a ordinului de protecţie

Ordinul de protecţie se aplică imediat. Hotărârea judecătorului se comunică secţiei de Poliţie de care aparţii (conform domiciliului din dosarul de la judecătorie). Pentru punerea în executare a ordinului de protecţie, poliţistul poate intra în locuinţa familiei şi în orice anexă a acesteia, cu acordul tău, pentru că tu ai obținut ordinul de protecție sau, în lipsa ta, al altui membru al familiei.

Ce se întâmplă dacă agresorul încalcă ordinul de protecţie

Incălcarea oricăreia dintre măsurile prevăzute prin ordinul de protecţie constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an. Dacă agresorul încalcă ordinul de protecţie, se apropie de tine sau te atacă pe tine sau pe copiii tăi, sună imediat la 112. Poliția are îndatorirea să supravegheze modul în care se respectă hotărârea judecătorească şi să sesizeze organul de urmărire penală în cazul în care agresorul nu respectă ordinul de protecție.

Rapirea internationala

În România, Legea 272/2004 privind protecția copiilor interzice expres scoaterea din țară a minorilor fără consimțământul ambilor părinți, indiferent de statutul lor juridic-necăsătoriți, căsătoriți, divorțați. Exista insa numeroase situatii, in care, unul dintre parinti obtine acordul celuilalt parinte pentru a scoate minorul din tara, pentru un interval limitat de timp, insa, la expirarea termenului, minorul nu mai este adus la domiciliul sau. In anul 1992, România a aderat la Convenţia de la Haga din 25 octombrie 1980, care reglementeaza răpirea internaţionala de copii, iar pentru punerea in aplicare a acesteia a fost adoptată Legea nr. 369 din 15 septembrie 2004.

Convenţia de la Haga se aplică atunci când un minor sub 16 ani este deplasat din statul reședinței sale obișnuite într-un alt stat, ori este reținut în acest al doilea stat prin încălcarea drepturilor de care se bucură unul din titularii răspunderii părintești si oferă o serie de măsuri pentru a intermedia înapoierea imediată a minorilor mutaţi sau reţinuţi ilegal în orice stat contractant şi prevede obligaţia autorităţilor administrative sau juridice de a acţiona cu rapiditate în procesele de înapoiere a minorilor.

Consecintele rapirii internationale sunt deosebit de grave, fiind incalcate atat drepturile parintelui care este astfel pus in imposibilitate de a vedea minorul si de a interactiona cu acesta, cat si drepturile minorului, care este lipsit de posibilitatea de a avea legaturi cu ambii parinti.

Parintele care nu locuieşte cu copilul său are dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, dreptul la păstrarea legăturilor personale dintre părinte şi copil fiind expresia principiului constituţional al respectării dreptului la viaţa de familie precum şi protecţiei speciale a drepturilor copiilor, iar potrivit jurisprudentei CEDO, raportat la dispozitiile art 8 din Conventie, „din momentul şi datorită însăşi împrejurării naşterii copilului, între părinţi şi copil există o legătură constitutivă de viaţă de familie pe care evenimentele ulterioare nu o pot distruge decât în circumstanţe excepţionale”.

Rapirea internationala tulbura, afecteaza relatiile dintre parinti si copil, astfel incat, prin Conventia de la Haga s-a creat cadrul legal necesar apararii si ocrotirii intereselor minorului, si ale parintilor.

Ministerul Justiţiei este autoritatea centrală din România pentru aducerea la îndeplinire a obligaţiilor stabilite prin Convenţia asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptată la Haga, iar in calitate de autoritate centrală română, Ministerul Justiţiei cooperează cu autorităţile centrale ale celorlalte state părţi la Convenţie şi colaborează cu instituţiile şi autorităţile române cu atribuţii în domeniul de aplicare al Convenţiei. Acesta gestioneaza si solutioneaza atat cereri de înapoiere a unui copil ce a fost deplasat ori reţinut ilicit într-un alt stat contractant, cereri privind organizarea sau exercitarea dreptului de vizită, dar si cereri de înapoiere a minorului deplasat sau reţinut ilicit pe teritoriul României, si va desfăşura toate demersurile necesare localizării copilului şi încercării de soluţionare a cererii pe cale amiabilă cu persoana răpitoare.

Competenta de solutionare a cauzelor avand ca obiect Rapirea internationala apartine Tribunalului Bucuresti, iar Asociatia pentru Respectarea Drepturilor Omului vine in sprijinul persoanelor care au nevoie de consultanta juridica, asistare si reprezentare in cazuri de rapire internationala de copii, reprezentand atat parintele al carui copil a fost dus in strainatate, cat si parintele din strainatate, care solicita intoarcerea copilului sau.

Traficul de persoane

Infractiunile de trafic de persoane si trafic de minori au capatat o proportie deosebit de mare, cauza, fiind, in cea mai mare parte, lipsa banilor. Multe dintre victimele traficului de persoane au fost recrutate de catre persoane care reusesc sa le castige increderea, si care promit locuri bune de muncă în afara tarii. In realitate insa, la destinaţie, victimele se confrunta cu o realitate dura, greu de suportat, fiind obligate sa munceasca exclusiv in folosul celor ce i-au adus acolo. Sunt cazate in conditii insalubre, impartind o camera foarte mica cu zeci de persoane, sunt deposedate de acte de identitate, de bunuri si de mijloace de comunicare cu familia, cu autoritatile. Victimele sunt obligate sa munceasca incontinuu, fara a beneficia de repaos si hrana suficienta, fiind transportate de catre traficanti in diverse locuri de munca, sumele de bani obtinute fiind incasate de catre acestia. Orice impotrivire este urmata de violenta.

O problema deosebita o reprezinta traficul de minori, si traficul de persoane in scopul folosiri acestora in scopul exploatarii sexuale, indiferent ca acesta se desfasoara in tara sau in afara ei.

Foarte multe tinere, care provin, de regula, din familii dezorganizate, sarace, sunt tinta traficantilor, care profita de varsta acestora si de incapacitatea de a percepe realitatea la care sunt expuse, acestea fiind determinate sa accepte practicarea prostitutiei cu scopul de a castiga sume fabuloase de bani, care ar ajuta astfel intreaga familie sa depaseasca greutatile. In realitate insa, victimele, de regula minore, sunt transportate in afara tarii, cu ajutorul unor documente false, cazate in locuri insalubre, alaturi de alte zeci de victime, batute, infometate, obligate sa intretina raporturi sexuale cu numerosi clienti.

Pentru a evita sa devina victimele traficantilor, persoanele care doresc sa isi gaseasca un loc de munca in strainatate, trebuie sa se informeze, sa obtina toate informatiile despre persoanele care ofera locurile de munca, despre societatile care recruteaza forta de munca, de conditiile oferite la destinatie, sa obtina informatii despre autoritatile carora se pot adresa in situatia in care au anumite aspecte de sesizat, si, mai ales, sa anunte autoritatile din Romania despre plecare, despre scopul si destinatia acestora, astfel incat, sa beneficieze de protectie legala.

Potrivit dispozitiilor art 210 alin 1 din noul cod penal, Traficul de persoane reprezinta “recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârşită:

  1. a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;
  2. b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane;
  3. c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimţământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane

Potrivit dispozitiilor art 211 alin 1 din noul cod penal, Traficul de minori reprezinta “recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia”

Asociatia pentru Respectarea Drepturilor Omului vine in sprijinul victimelor traficului de persoane, prin oferirea de consultanta juridica, asistenta si reprezentare in fata organelor de urmarire penala sau a instantelor de judecata, avand avocati parteneri in solutionarea acestor cauze.

Inregistrarea tardiva a nasterii

Unul dintre fenomenele destul de raspandite in familiile sarace, si fara scolarizare, este cel al nedeclararii copilului la nastere, in Romania numarul persoanelor a caror nastere nu a fost declarata fiind de ordinul miilor. Consecintele sunt deosebit de grave, aceste persoane nu pot benficia de drepturile legale fundamentale, nu pot merge la scoala, nu pot obtine un loc de munca, nu isi pot intemeia o familie, conform normelor legale, intrucat nu exista in evidentele nationale. Si mai grav este faptul ca, neputand obtine un loc de munca, recurg la obtinerea mijloacelor de trai prin activitati ilicite, autoritatile fiind in imposibilitate de a-si desfasura activitatea de sanctionare a acestora.

Termenul pentru a declara nasterea unui copil este de de 15 zile de la data nasterii (art.17 alin.3 din Legea nr. 119/1996), la primaria in a carei raza teritoriala a avut loc nasterea, iar in situatia in care a fost depasit termenul de 15 zile, dar nu mai tarziu de un an de la data nasterii, inregistrarea se face pe baza aprobarii primarului localitatii unde s-a produs nasterea.

In situatia in care nasterea copilului nu a fost efectuata in termenul de 1 an, potrivit dispozitiilor art 18 din Legea 119/1996, actul de naştere se întocmeşte numai în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, privind încuviinţarea înregistrării tardive. Competenta solutionarii cererii de inregistrare tardiva a nasterii este de competenta judecatoriei in a carei raza teritoriala s-a produs nasterea.

Procedura de judecata implica in mod obligatoriu participarea procurorului, iar instanta de judecata are obligatia sa ceara politiei sa faca verificari pentru stabilirea identitatii, precum si a medicului legist cu privire la varsta, sexul persoanei a carui act de nastere se cere a fi inregistrat.

Asociatia pentru respectarea drepturilor omului, desfăşoară activitati de consiliere, îndrumare, spijinul concret in vederea înregistrarii tardive a naşterilor minorilor pentru care părinţii din diferite motive nu au declarat naşterea acestora în termenele legale.

Solicitantii vor fi sprijiniţi şi îndrumaţi cu privire la modalitatea practică a depunerii acţiunilor civile la instanţa competentă, documentele pe care aceştia trebuie să le depună în susţinerea cererilor lor şi obligaţia ce le revine în momentul soluţionării acţiunii civile în privinţa prezentării la Serviciul de Stare civilă cu comunicarea instanţei şi Hotărârea judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă.

Efectul negativ al unui contract de credit ce contine clauze abuzive

In perioada 2007-2008, anterior aparitiei crizei economice, majoritatea consumatorilor au apelat la ajutorul bancilor, in vederea obtinerii unor sume de bani, folosite, cu precadere, in scopul achizitionarii unor imobile. Bancile acordau imprumuturi aproape oricui, impunand conditii minime ce trebuiau indeplinite, fiind foarte cunoscuta oferta “ credit doar cu buletinul”. Usurinta cu care se aprobau dosarele de credit, si sumele destul de mari aprobate, au generat o cerere foarte mare, iar bancile au profitat de aceasta, oferind sume de bani, insa, in baza unor contracte ce contineau clauze unilateral avantajoase, care dadeau acestora drepturi si puteri extraordinare, si impunand obligatii deosebit de oneroase imprumutatilor. Punctul culminant a fost atins prin oferirea creditelor in monede “exotice”, prezentata ca fiind stabile si constante, francul elvetian fiind considerata “cea mai sigura” moneda.

Din pacate insa, piata imobiliara era supraevaluata, astfel ca, imobilele ipotecate de catre imprumutati, ce garantau executarea contractelor, erau supraevaluate.

Mirajul francului elvetian, care atingea un prag minim in august 2007, fiind cotat cu 1,89 lei, a inceput sa se risipeasca, incepand cu sfarsitul anului 2008, valoarea acestuia crescand continuu, culminad cu luna ianuarie 2015, cand a atins un prag istoric de 4,45 lei.

Cresterea constanta a cursului valutar, aparitia crizei economice, au generat atat pierderea locurilor de munca, dar si scaderea valorii imobilelor ipotecate in favoarea banci, si au condus la imposibilitatea achitarii ratelor lunare, clauzele din contractele de credit intorcandu-se impotriva imprumutatilor, restantele au dus la executari silite, si la pierderea locuintelor.

Toate aceste evenimente au avut insa, si un efect pozitiv, in sensul ca au generat un val de litigii, imprumutatii dand bancile in judecata, pentru anularea clauzelor abuzive, unii dintre acestia, fiind si mai curajosi, solicitand inghetarea cursului valutar la valoarea de la momentul creditarii.

Instantele de judecata, desi reticente initial, au inceput sa dea castig de cauza clientilor bancilor, constatand ca in contractele de credit exista clauze abuzive, dispunad anularea acestora si restituirea sumelor de bani catre clienti.

Astfel, instantele de judecata au constatat faptul ca, acele clauze contractuale care dau bancilor dreptul de a modifica unilateral dobanda, fara insa a aplica o formula de calcul transparenta si care sa ii dea posibilitatea clientului sa prevada cat anume mai are de platit, sau clauzele referitoare la perceperea unor comisioane – de risc, de administrare, de acordare a creditului, si chiar de rambursare anticipata a acestuia – sunt clauze abuzive, si au fost eliminate din contract, consecinta fiind restituirea sumelor de bani percepute in mod abuziv.

Mai mult decat atat, instantele de judecata au dat castig de cauza si unor clienti care au solicitat inghetarea cursului valutar, dispunad îngheţarea cursului de schimb valutar CHF – leu şi efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elveţian de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului urmând ca Bancile să restituie imprumutatilor sumele plătite în plus de către aceştia.

O categorie foarte importanta in randul imprumutatilor, o reprezinta cei ce se afla in faza executarii silite, si care, aparent, nu mai au nicio sansa de a se redresa. Din fericire insa, acestia au posibilitatea formularii unei contestatii la executare, acesta fiind un mijloc procedural la indemana in vederea eliminarii clauzelor abuzive, si, practic, a corectarii titlului executoriu – contractul de credit, in baza caruia s-a inceput executarea silita.

Si in aceasta situatie, initial, instantele de judecata erau reticente in analizarea existentei clauzelor abuzive in contractele de credit, insa, cu ajutorul practicii impuse de Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE), a crescut numarul solutiile favorabile contestatorilor, in numeroase cazuri fiind anulate toate formele de execuatre pornite in baza unui contract de credit ce contine clauze abuzive.

ASOCIATIA PENTRU RESPECTAREA DREPTURILOR OMULUI vine in sprijinul tuturor persoanelor afectate de contractarea unui imprumut bancar, care doresc fie anularea clauzelor abuzive dintr-un contract aflat in derulare, fie intr-o contestatie la executare.